Când un om pleacă într-o călatorie, trebuie să știe unde merge. La fel este și cu Postul Mare. Dincolo de toate, Postul Paștilor este o călătorie spirituală, a cărei destinație este Învierea, ”Sărbătoarea Sărbătorilor”. Este pregătirea pentru ”împlinirea pascală, adevărata revelație”.  De aceea trebuie să începem încercând să înțelegem această legătură dintre Post și Înviere, pentru că ea descoperă ceva esențial, crucial despre credință și viața noastră creștină.

Este oare necesar să explicăm că Paștile reprezintă mult mai mult decât una dintre sărbători, mult mai mult decât comemorarea anuală a unui fapt trecut? Oricine a luat parte, fie și numai pentru o singură dată, la „acea noapte ce este mai luminată ca ziua”, oricine a gustat acea unică bucurie, înțelege. Dar care este conținutul acestei bucurii? De ce putem cânta, așa cum o facem, la Liturghia Pascală: „Astăzi, toate s-au umplut de lumină, și cerul, și pământul, și cele de dedesubt”. În ce sens sărbătorim noi, cum pretindem că o facem, moartea morții, distrugerea iadului, începutul unei noi vieți? La toate aceste întrebări, răspunsul este: noua viață, care a strălucit din mormânt acum aproape două mii de ani și ne-a fost dată nouă, tuturor celor care credem în Hristos. Ne-a fost dată în ziua botezului nostru, în care, așa cum zice Sfântul Apostol Pavel, ne-am îngropat cu Hristos….întru moarte, pentru ca, așa cum Hristos a înviat din morți, și noi să umblăm întru înnoirea vieții(Romani 6, 4).

Astfel, la Paști, noi sărbătorim Învierea lui Hristos, care a avut loc și care continuă să aibă loc cu noi. Pentru că fiecare dintre noi a primit darul acestei noi vieți și puterea de a o accepta și de a trăi în conformitate cu ea. Este un dar care schimbă în mod radical atitudinea noastră față de orice în această lume, inclusiv față de moarte. Prin acest dar suntem în stare să afirmăm plini de bucurie: „Moartea nu mai există!” O, moartea încă există, fiți siguri, încă ne confruntăm cu ea și, într-o zi, va veni și ne va lua! Dar credința noastră este că Hristos, prin propria-i moarte, a schimbat însăși natura morții făcând din ea o trecere, o depășire, o Pasha(Paști) în Împărăția lui Dumnezeu, transformând tragedia tragediilor în suprema victorie. „Cu moartea pre moarte călcând”, ne-a făcut și pe noi părtași ai Învierii Sale. De aceea la sfârșitul Utreniei Pascale spunem: Hristos a Înviat și viața stăpânește! „Hristos a Înviat și nici un mort nu rămâne în mormânt!”

Așadar aceasta este credința Bisericii, afirmată și scoasă în evidență de nenumărații săi sfinți.